Am auzit de mai multe ori spunându-se că între stat/autorități/politicieni și cetățeanul de rând e o groapă.

Da, este.

E adâncă și periculoasă.

Dăm în ea, biciuți de șefi, când asigurăm drumul lin al unui ministru spre sarmalele aburinde, că doar nu contează că poimâine suntem în altă groapă, proprie, cu flori, onoruri și fanfară.

Dăm în ea când călătorim cu mașina și mai rămânem fără un braț, fiindcă cineva și-a bătut joc de muncă, fiind de părere că merge și-așa.

Dăm în ea când circulăm pe autostrăzi care se inaugurează pentru mituirea electoratului, atunci când autostrăzile se deplasează în rând cu noi, dar în altă direcție. Nu, nu sunt autostrăzi cu benzi rulante.

Dăm în ea când avem ceva de rezolvat la vreo instituție, când un funcționar ne explică cu aer superior cum că avem „decât” 15 hârtii, dar ne lipsește esențiala adeverință că am hrănit pisica vecinului.

Dăm în ea când ne ducem copiii la școală, unde cad în toaleta externă și mor în fecale, sau cad în fosa septică încă nedată în folosință și tot mor.

Dăm în ea când supraviețuim prăbușirii unui avion, dar murim de frig.

Dăm în ea când salvând vieți ne prăbușim cu elicopterul, dar nu putem fi salvați, pentru că barca pompierilor nu funcționează.

Dăm în ea când mergând pașnic pe stradă ne omoară ornamentele căzute de pe fațadele neglijate.

Dăm în ea, când trecem strada corect, dar ne spulberă câte unul grăbit, beat, drogat, sau pur și simplu tâmpit de grandomanie.

Am dat în ea vrând să ne distrăm, iar acum murim încet, rând pe rând.

Cei care au săpat groapa au făcut-o temeinic, au avut suficienți ani la dispoziție, nu i-a deranjat nimeni.

A venit momentul în care trebuie obligați să astupe groapa.

Ca să fim siguri că o fac bine, s-o facă sub pază!