Intuiții, premoniții, informații, toate încununate de satisfacția articulată: „el e, știam eu!”

Ah, un moment!

N-a scris și X că e bun?

Ooh, până și Y a zis că ar fi o soluție… hm, nenorocitul ăla de Z îl apreciază!

Șo pe el! Scormoniți în toate pubelele, praful să se-aleagă!

Ce? De ce-a ieșit lumea-n stradă? Ca să se agite, să-și strige frustrările, să facă un pic de circ.

Cum adică liniște și țeluri? Care viitor? Drumul e țelul, așa e din 89.

Pff, cum adică unul curat? Adică unul căruia nu-i place mocirla călduță?

Și atunci cu turma ce se întâmplă?

Aoleu și vai și of!

Cui ne lăsarăți demisionaților onorabili?

Vai de noi dacă vin ăștia, că ne lasă fără doctoraturi, fără beamveuri, fără terenele de tenis din curte, rămânem decât cu niște ani.

Cu executare